Galeria Oamenilor de Seama – Falticeni
Galeria Oamenilor de Seama se afla in municipiul Falticeni, judetul Suceava, Bucovina, Romania.
Aşa cum la începutul veacului intelectualii fălticeneni ardeau de nerăbdare să ctitorească un muzeu în târgul lor, în deceniul 70 în sufletele „entuziaştilor” locului se năştea, impunându-se repede, ideea organizării unui muzeu care să arate ce însemnaseră Fălticenii pentru cultura românească, ce urme adânci lăsaseră cei care pe aceste pământuri văzuseră lumina zilei, aici învăţaseră carte sau îşi petrecuseră întreaga lor viaţă, ori numai o parte din ea.
Pe străzile oraşului mai existau încă mărturii despre aceste treceri ilustre. Se aşezaseră acolo unde se cuvenea plăci care să aducă aminte. Atmosfera era saturată de amintiri. Stăruiau în aburul subţire şi transparent de deasupra oraşului. Oamenii locului râvneau la ceva mai mult, la ceva mai pregnant. O cronică în care cele alese să fie însemnate pentru vecie. Stăruinţa acestor oameni de bine a găsit ecou. Horia şi Vasile Lovinescu au donat casa lor de pe strada Sucevei, ca să adăpostească muzeul numit inspirat „Galeria Oamenilor de Seamă” ai Fălticenilor. Era şi original. Nicăieri în ţară nu mai exista un asemenea muzeu. Se ivise din atmosfera bogatei spiritualităţi a locului. Îşi deschidea porţile la 16 iulie 1972.
Sutele şi sutele de mii de oameni care i-au trecut de atunci pragul s-au simţit îmbogăţiţi sufleteşte. Imaginea despre Fălticeni a căpătat nuanţe şi o aureolă spirituală ce dăinuie pentru totdeauna. Se întâlnesc aici cu Ion Creangă, cu năzdrăvăniile lui fără seamăn, ale lui şi ale tovarăşilor săi din vremea când erau elevi la şcoala de catiheţi din Fălticeni şi chiriaşi în casa lui Pavel Ciubotarul, cel pe care catiheţii il aduseseră în pragul nebuniei, cu Mihail Sadoveanu, elev la Folticeni, notat cu 10 la teza de română de profesorul Nicolae Apostol, dar repetent din cauza matematicii, ce pălise în faţa chemării iazului de la Nada Florilor, |
cu Sadoveanu scriind în bojdeuca Ecaterinei Bâlu, trudind cu forţa lui de uriaş al cuvântului, cu Sadoveanu împărăţind în „Grădina Liniştii”.
Dar câte istorii nu se ţes cu fir de poveste, de borangic, câte drumuri nu se deschid, câte biografii captivante, memorabile, nu se conturează? Din vitrine ne privesc manuscrisele lui Eugen Lovinescu, tălmăcind înverşunarea muncii şi frământări lăuntrice ce altfel par străine chipului său împresurat de linştea şi pacea ninsorii părului lins. Anton Holban ne apare tânăr, dar mânat de suferinţe si mâhniri, cu sufletul mohorât la gândul apropiatei morţi a Profirei Lovinescu , a „bunicii care se pregăteşte să moară”, cu inima cuprinsă de prevestirea propriului şi prematurului său sfârşit.
Biografii ale unor oameni de seamă care şi-au închinat viaţa propăşirii spirituale a neamului lor: scriitorii Nicolae Gane, Nicolae Beldiceanu, Ion Dragoslav, Vasile Savel, Horia Lovinescu, Vasile Lovinescu, Aurel George Stino, Nicolae Labiş, Nicolae Jianu, Mihail Şerban, folcloriştii Artur Gorovei, Mihai Lupescu, Alexandru Vasiliu Tătăruşi, actorii Matei Millo, Jules Cazaban, Grigore Vasiliu-Birlic, pictorii Aurel Băeşu, Ştefan Şoldănescu, Dimitrie Hârlescu, savanţii Dimitrie Leonida şi Nicolae Grigoraş, şi multi, mulţi alţii. Oameni de seamă, iviţi din acest pământ al fertilităţii spirituale.
0 Comentarii