Cheile Râmețului – Alba

 

Cheile Râmețului alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situate în estul Munților Trascău, județul Alba, Transilvania, Romania. Cheile Râmețului se afla nu foarte departe de Mănăstirea Râmeț.

Rezervația naturală „Cheile Râmețului”, reprezintă două masive săpate în calcare mezozoice jurasice (marne, gresii conglomerate, bazalte), o zonă de chei, cu multe forme carstice (doline, turnuri, peșteri, masive de grohotișuri, turnuri, creste), înconjurate de păduri, pajiști și fănețe.

Un traseu turistic marcat facilitează parcurgerea cheilor, pornind de la mănăstire și ajungând în satul Cheia.

Extras din „Fișa Rezervației Naturale Cheile Râmețului”, anexă la Hotărârea Consiliului Județean Alba nr. 20/1995:[3]

„Rezervație naturală complexă. Reprezintă un peisaj pitoresc și foarte puțin modificat de om, modelat în calcare, care conservă o serie de plante rare. Situația administrativă: Comuna Râmeț, satul Cheia.

Forma de proprietate și modul de folosință a terenului: Terenurile pe care este declarată rezervația naturală sunt proprietate de stat (Consiliul local) și parțial domeniu particular. Sunt terenuri neproductive (stâncărie).

Poziția geografică: Cheile Râmețului sunt situate în partea central-estică a Munților Trăscnului, pe cursul mijlociu al Văii Geoagiului, numită în aval Valea Mănăstirii, iar în amonte Valea Mogoșului. Altit. max. 1139 m, altit. min., 530 m.

Căi de acces: Accesul spre rezervație se face pe DC 73 din Teiuș spre mănăstirea Râmeț, sau pe DJ 107 din Aiud până în localitatea BrădeștiComuna Râmeț. Intrarea în chei este foarte dificilă deoarece pe o distanță de cea. 1 km ele pot fi străbătute numai prin apa râului.

 

Sprafața și limite: 150 ha. În partea de est și de vest rezervația este delimitată de glacisul care înconjoară versanții abrupți ai masivelor calcaroase Uzmezeu la nord, Fundoi la sud și coboară vertiginos în Valea Geoagiului. Limita nordică este formată de liziera ce desparte marginea abruptui calcaros de pădurea din apropiera cotei de 1135 m și se continuă spre est și spre vest la marginea abruptului. Limita sudică o constituie margmea unui mic platou calcaros cuprins între cotele 1153 m și 1166 m, dominate de vârful Piatra din Chei (1189 m).

Geologia: Calcare masive de vârstă jurasic superioară. În vestul ei predomină conglomerate, gresii, mame și mamocalcare cretacice, iar în est bazalte mezozoice.

Relieful este reprezentat prin cele două masive calcaroase Uzmezeu la nord, ce culminează la ll35m și se continuă print-o înșeuare cu Vf. Tarcău (121 7 m) și Fundoi la sud care este dominat de Vf. Piatra din Chei (1189 m) și de Vf. Vulturu (1166 m). Ca urmare a intensei carstificări se întâlnește o întreagă gamă de forme: versanți abrupți și golași, vârfuri ascuțite și sub formă de turnuri, creste, doline, peșteri, portaluri și ulucuri, precum și numeroase acumulări deluvio-coluviale sub fomă de grohotișuri și blocuri.

Hidrografia: În cuprinsul rezervației este destul de activă circulația subterană. Rezervația este străbătută de râul Geoagiu (Mănăstirii) care traversează Cheile Râmețului și colectează pâraiele Brădeștilor și Pravului la vest și pârâul Vulturlui la sud-est, precum și alte pâraie mai mici cu scurgere temporară.

Soiurile predominante sunt rendzinele, cu apariția la zi a grohotișurilor și stâncăriilor calcaroase. Pereții cheilor sunt lipsiți de stratul de sol iar pe unele polițe sau brâne s-au dezvoltat solmi humico-calcice, foarte subțiri, constituite dintr-o pâslă de rădăcini și resturi organice. Pe rocile necarbonatice s-au format soiuri brune acide, brune podzolite brune podzolite și litosoluri.

Vegetația: Rezervația se află în etajul pădurilor de amestec de fag (Fagus silvatica) cu gorun(Quercus petraea). În cuprinsul cheilor își găsesc condiții optime de dezvoltare o gamă largă de elemente floristice, realizându-se un interesant amestec de specii cu diferite cerințe ecologice. Astfel, alături de unele specii alpine ca Ranunculus oreophilusArabis alpinaSaxifraga paniculataAster alpinusLeontopodium alpinum, se găsește un număr mare de elemente termofile între care: Silene bupleuroidesLinum flavumSorbus graecaAllium flavum și carpato-balcanice – Taraxacum hoppeanum etc. Marele interes științific acordat Cheilor Râmețului rezidă în numeroasele specii endemice sau rare ce se întâlnesc aici și a căror semnificație fitogeografică este deosebită. Așa sunt, de exemplu, speciile endemice: Dianthus kitaibelii ssp. spiculifoliusSilene dubiaAconitum moldaicumHepatica transsilvanicaCardamine glanduligeraViola jooiSorbus dacicaCephalaria radiataCampanulu rotundifolia ssp. kladnianaCentaurea pinnatifoida,Cirsium furiensis etc., precum și o serie de specii rare ca: tisa (Taxus baccata), priboiul (Ceranium macrorrhizum), papucul doamnei (Cypripedium calceolus), Aquilegia nigricansssp. subscaposaViola hifloraGeranium macrorrhizumSparganium neglectum etc.”

[MultipleMarkerMap id=CheileRâmețului-Alba’ z=’10’ lat=’46.291667′ lon=’ 23.394444′ marker=’46.291667, 23.394444,Cheile Râmețului – Alba,https://pe-harta.ro/images/icons/star-3.png’ w=’630′ h=’400′]
 
 
 
 

2 Comentarii

 
  1. maria mada spune:

    cine nu a vazut macar o data Cheile Rametului nu stie ce pierde! Va asteptam intr-un colt minunat de Romanie!
    http://www.casabutnarului.ro

  2. Bogdan spune:

    Era locatia preferata in perioada studentiei. Acolo te incarci energetic, de acolo iti iei tot oxigenul necesar. Oricand as reveni cu drag si placere .

 

Lasati un comentariu