Teatrul din Oravita – Caras-Severin

Oravița este un oraș în județul Caraș-Severin, Banat, România.

Situaţia economică dificilă din ultimii 20 de ani aproape că a şters localitatea din mentalul bănăţean, însă Oraviţa are ce oferi turiştilor înzestraţi cu un strop de curiozitate.

Datorită poziţiei geografice (în centrul regiunii miniere din Banatul Montan), neînsemnatul sat Oraviţa intră astfel încă dinainte de 1720 în atenţia curţii de la Viena. Localitatea este aleasă drept centru administrativ al zonei miniere, de aici urma să fie coordonată activitatea în întreaga regiune. Consecinţa? Un aflux masiv de birocraţi şi funcţionari, unii chiar din Viena, alţii educaţi în spiritul Vienei secolului luminilor.

În scurt timp Oraviţa s-a umplut de oameni educaţi, şi care aveau anumite pretenţii şi aspiraţii culturale. Despre starea de spirit a vienezilor trimişi în acest colţ anonim al imperiului, aproape ca o „sancţiune”, putem face azi speculaţii; pe parcursul secolului al XVIII-lea localitatea fusese într-adevăr proiectată din poziţia de sătuc medieval anonim la marginea Imperiului Otoman în cea de prosper orăşel modern, cu aspiraţii central-europene – dar pentru birocratul vienez Oraviţa încă era un punct pe hartă, undeva la marginea lumii.

Acestei pături sociale a „funcţionarilor camerali austrieci” i se datorează avântul cultural al Oraviţei în sec. XVIII-XIX, rezultând o viaţă culturală care, raportată la mărimea localităţii, nu îşi avea egal niciunde altundeva în Banat, şi nici măcar pe teritoriul actual al României. Apariţia teatrului (şi a unei vieţi culturale efervescente) a fost consecinţa nevoii acestor oameni de a avea acces la cultură şi la cutumele societăţii înalte chiar şi aici, la capătul lumii.Deci construirea tocmai la Oraviţa a celui mai vechi teatru de pe teritoriul actual al României este o consecinţă firească a unei evoluţii.

Această evoluţie pare azi, în condiţiile sărăciei şi falimentului generalizat de la Oraviţa, cu atât mai incredibilă.

Primul teatru din România a fost construit în anul 1817 după proiectele arhitectului macedo-român Ion Niuni, de asemenea este prima clădire de teatru din Europa iluminată cu lămpi de acetilenă. Interioarele, o copie fidelă a fostului Burgtheater din Viena, au fost decorate după proiectele arhitectului vienez Ieronimus Platzger. Ornamentele sunt în stil rococo, în culorile roşu şi auriu. Teatrul a fost înaugurat cu ocazia vizitei împăratului Francisc I şi a împărătesei Augusta Carollina, la Oraviţa. Clădirea are o lungime de 36 m şi o lăţime de15 m.

Din foaier, se ajunge şi la balconul sprijinit pe coloane. La parter se găseşte cercul locurilor bune. Cortina mare a fost pictată de Francisc Zech, directorul Şcolii Gimnaziale din Oraviţa. De a lungul timpului aici au susţinut spectacole aici multe trupe de teatru din ţară şi din străinătate. În 1868 aici a avut reprezentaţie şi trupa Pascaly cu care a venit şi sufleurul, poetul Mihai Eminescu. În amintirea acestui eveniment teatrul poarta numele poetului.

[MultipleMarkerMap id=TeatruldinOravita-Caras-Severin’ z=’16’ lat=’45.04084′ lon=’21.71835′ marker=’45.04084,21.71835,Teatrul din Oravita – Caras-Severin,https://pe-harta.ro/images/icons/star-3.png’ w=’630′ h=’400′]