Cetatea Soimos – Arad

1 comentariu

La limita de nord-est a satului Şoimoş (astăzi parte a oraşului Lipova, judetul Arad, regiunile Banat si Crisana, Romania), pe Cioaca Tăutului, în dreapta Mureşului, se află ruinele uneia dintre cele mai frumoase cetăţi medievale de pe teritoriul României.

Tradiţia istorică pune numele cetăţii pe seama unei activităţi care i-ar fi adus faima în evul mediu: creşterea şoimilor.

Cetatea a fost construită către sfârşitul secolului al XIII-lea, de către o familie nobiliară. S-a presupus că ar fi vorba despre Paul, ban de Severin, între anii 1272-1275, care o cedează mai întâi fratelui său Nicolae, iar apoi nepotului său de frate, Posa, fiul lui Ioan, în anul 1278. Rolul ei s-a manifestat deja în conjunctura în care s-a derulat mişcarea centrifugă a Transilvaniei şi a vestului Ungariei, sub autoritatea voievodului Ladislau Kan.

Cetatea a fost donata succesiv , trecand prin mai multe maini.

A deţinut încă rosturi militare la începutul secolului al XVIII-lea, fără să fie implicată în vreun eveniment mai important. A fost părăsită oficial abia în 1788 şi supusă demolărilor.

Accesul dificil şi relativa depărtare de localitate, au fost motivele care au stopat accelerarea proceselor distructive efectuate cu mâna omului. Din secolul al XIX-lea a fost protejată de legea monumentelor, iar ultimele reparaţii s-au produs la începutul deceniului şapte al secolului următor. Domeniul cetăţii a fost unul dintre cele mai mari, din teritoriul comitatelor de vest. El număra, către sfârşitul secolului al XV-lea, aproape 100 de sate răspândite nu numai pe suprafaţa comitatului Arad, ci şi în învecinatul Timiş. Satele domeniului sunt din nou trecute în revistă la începutul secolului al XVI-lea.

Legenda fondării cetăţilor Şoimoş, Şiria şi Dezna

Cele trei cetăţi ar fi fost construite de către trei surori. Cele trei fecioare s-au întâlnit la Şiria. Prima spuse: „Dacă mă ajută bunul Dumnezeu, cetatea mea va fi gata mâine.” A doua nu se lăsă mai prejos: „Şi cetatea mea va fi gata tot mâine”, spuse ea. Cea de-a treia exlamă sfidător: „Chiar dacă nu mă ajută bunul Dumnezeu, cetatea mea va fi gata mâine.” După ce meşterii terminară construcţia celor trei cetăţi, acestea s-au prăbuşit. Fecioarele se transformară în şerpi albi, fiecare purtând câte o coroană de aur pe cap şi o cheie de aur în gură. Astfel apar în fiecare an, aşteptând eliberatorul care să le ia coroanele şi cheile, după care ele se vor transforma iarăşi în fecioare iar cetăţile vor reapare în toată splendoarea lor.

[MultipleMarkerMap id=CetateaSoimos’ z=’13’ lat=’46.109047′ lon=’21.722996′ marker=’46.109047,21.722996,Cetatea Soimos,https://pe-harta.ro/images/icons/star-3.png’ w=’630′ h=’400′]