{"id":3950,"date":"2013-10-08T15:20:44","date_gmt":"2013-10-08T12:20:44","guid":{"rendered":"http:\/\/hartaromaniei.eu\/obiectiveturistice\/?p=3950"},"modified":"2013-10-08T15:23:08","modified_gmt":"2013-10-08T12:23:08","slug":"hanul-ancutei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/pe-harta.ro\/obiectiveturistice\/hanul-ancutei","title":{"rendered":"Hanul Ancutei – Neamt"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Acum,\u00a0Hanu Ancutei<\/strong> este situat pe E85 pe drumul Bucuresti<\/a> – Suceava<\/a> la 25 km de orasul Roman<\/a> si la 30 km de manastirile Neamt, comuna Tupilati<\/a>,\u00a0judetul Neamt<\/a>, Romania<\/a><\/strong>.<\/p>\n

Dupa unele documente pastrate, hanul ar data inca din secolul al XVIII-lea, cand se pare ca si-a deschis portile pentru negustorii aflati in trecere spre Roman<\/a>, Suceava<\/a> sau spre Iasi<\/a>. Pe atunci Hanu Ancutei se afla in marginea unui sat care s-a stramutat apoi pe mosia boierilor Catargi.<\/p>\n

In orice caz la 1819 vornicul Stefan Catargiu, proprietarul mosiei Tupilati, obtine hrisov pentru infiintarea de targuri si iarmaroace. Cum hanul se afla la o incrucisare de mari drumuri comerciale – drumul Siretului si drumul care lega Iasul de Piatra Neamt sau Targu Neamt prin Tupilati – se construieste un han nou, ce va servi si ca statie de posta.<\/p>\n

Imaginea hanului este frumos surprinsa de catre Mihail Sadoveanu: \u201cTrebuie sa stiti dumneavoastra ca hanul acela al Ancutei nu era han, – era cetate. Avea niste ziduri groase de ici pana colo, si niste porti ferecate cum n-am mai vazut de zilele mele. Pe langa adapost, hanul oferea oamenilor si prilej de petrecere. In cuprinsul lui puteai oplosi oameni, vite si carute si nici habar nu aveau din partea hotilor… Portile stateau deschise ca la Domnie. Si prin ele, in zilele de toamna, puteai vedea valea Moldovei cat batea ochiul si paclele muntilor pe paduri de brad pana la Ceahlau si Halauca. Iar dupa ce se cufunda soarele inspre taramul celalalt si toate ale departarii se stergeau si lunecau in tainice neguri, – focurile luminau zidurile de piatra, gurile negre ale usilor si ferestrelor zebrelite. Contenea cate un rastimp viersul lautarilor, si porneau povestile…”<\/p>\n\n\n\n
 <\/p>\n

Aceasta cladire a dainuit multa vreme pana cand, prin anul 1943, proprietarul a daramat-o, ramanand doar leaganul unor minunate povestiri sadoveniene. Cu zidurile in ruina, a vegheat intinderile pustii pana acum doua decenii si jumatate, cand a redevenit locul de popas atat de vestit odinioara, dar cu alte povestiri si alti eroi traitori \u00een acele vremuri. Amenajat cu tot specificul unui interior de epoca, Hanu Ancutei se intipareste puternic in amintirea vizitatorilor sai, carora le ofera ospitalitate.<\/p>\n

Hanu Ancutei a renascut, pastrand parfumul de odinioara devenind un spatiu al povestilor, unde oaspetii traiesc „la modul Canaanului, ospatand numai cu carne fripta si band vin, insa dupa o oranduiala care cere initiere”.<\/td>\n